Ştampliă pentru România.

Vă scrie un viitor absolvent, un viitor părinte, un viitor bunic. Lumea pe care am construit-o, nu este alegerea tuturor. Nu ne aduce niciun beneficiu statul cu ochii în soare aşteptând să vină un tren să ne ia pe toţi. Văd oameni care pur şi simplu numai pot. Să stea, să strângă din dinţi mai mereu, să creadă.

M-am născut în România. O ţară prea mică, ar spune unii şi prea lipsită de importanţă, m-ar corecta alţii. Sunt româncă de 17 ani, deci mi-am dat seama de ceva timp cum stau lucrurile. Mă privesc toţi de parcă am făcut cine-ştie-ce răutăţi. Mă fac să-mi urâsc ţara. Îmi spun că nu am şanse dacă îmi curge prin vene sânge în trei culori, că nu merit. Suntem doar nişte ştampile fără puterea de a diferenţia, spun şi asta.Uneori, îmi judecă până şi drapelul. Nu e vina mea, că încerc să-mi găsesc un loc aici, că m-am născut prea repede sau prea târziu. De fapt, nici nu ştim a cui e vina pentru că o aruncăm de la unul la altul. romUrmăresc aproape tot timpul. Cum ne privesc ceilalţi, cum încearcă mereu să scoată doar ce e mai rău din noi. Nu văd viaţa decât prin poşete scumpe şi mâncare fără pâine. Îmi spun ei că nu suntem destul de uniţi, că nu avem salariile lor, că ne devalorificăm cu fiecare zi ce trece. Le ascult muzica, legile, le admir victoria şi niciodată nu e suficient.

Dar, nu îmi e ruşine cu ceea ce sunt, sau cu locul pe care alţii îl critică, uneori prea mult. Aici m-am născut. Aici am mers prima dată, aici am o familie care mă iubeşte. Nu îmi e ruşine cu sângele meu, sau cu limba pe care o vorbesc. România mea e frumoasă aşa cum e. Nu e perfectă, dar nici nu trebuie să fie. Nu e mereu cu zâmbetul pe buze şi poate nu ne mulţumeşte de fiecare dată pe toţi. Împarte cu mine şi locurile frumoase care o înconjoară şi zonele ascunse pe care trebuie să le descopăr singură. O personalizare de zile de vară, nedreptate, singurătate, ură, fericire, promisiune şi dorinţe. Asta e de fapt.

Dacă ar trebui să-mi aleg un moment pe care să pun ştampilă, ceva ce să mă ducă mereu cu gândul departe, mi-aş alege drapelul. Nu ştiu cât de important este pentru ceilalţi, nu ştiu cât de mult merită. Momentul în care m-am născut român. Să vadă şi alţii, să mă mândresc şi eu cu el. Acel moment l-aş lua tot timpul cu mine. Demn.

(Pentru Superblog2014)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s