După 20 de ani

– De când nu te-am mai văzut! Ce schimbată arăţi! Parcă te-ai mai îngrăşat, sau mi se pare? Cum eşti?
– Bună! Da, a trecut ceva timp. Sunt bine. Tu?
-Şi eu la fel. Mergeam la muncă. Am un program atât de încărcat, nici măcar să respir, nu pot. Tu te-ai angajat?
-Caut ceva. Deocamdată, sunt liberă-cuc.
-Cum, nu lucrezi?! Păcat, învăţai aşa bine…Aveai numai note bune, nu ştiu cum reuşeai..
– …
-Şi ai tăi cum sunt? Bărbatul, copii?
-Sunt şi ei bine.
-Cât câştigă el?
-Cam 15.
-Şi vă descurcaţi doar cu atât? Eu odată să merg la cumpărături şi nu mă mai opresc.
-Ne descurcăm şi aşa.
-Copii?
-La facultate.
-Lucrează şi ei?
-Încă nu. Abia au început.
-Vaaai. Ai mei sunt în anul doi şi trei. Cel mic, tocmai a găsit un post. E în domeniul IT. Câştigă, e bine, are apartament acolo. Celălalt, a mers la Paris şi a învăţat franceza în 2 săptămâni. Sunt bine-mersi.
-Mă bucur pentru ei.
-Da, şi eu. Sunt tare mulţumită
-Şi, altceva?
-Pai acum, aşteptăm să vină vara. Poate mergem în Grecia sau undeva pe litoral. Am auzit că o să fie o vreme foarte bună. Voi, plecaţi undeva?
-Nu cred.
-N-aş putea să rezist acasă. Cu atâtea de vizitat. Nu ştiu cum să-mi mai împart timpul. Unde mergeai acum?
-Mi-am dat seama că tocmai s-a terminat pâinea..
-Mâncaţi pâine?! Am renunţat de mult. Ducem o viaţă sănătoasă acum. Ieri ce am făcut nişte frigărui la grătar cu o salată.
-Noi suntem bine aşa. De la o vârstă…
-Vrei să te duc? Am maşina parcată la câteva minute.
-Nu, stai liniştită, merg pe jos, mă descurc.
-Serios. Voi nu v-aţi luat încă maşină, nu?
-Nu…
-Şi copii cum vin acasă? Ai mei nu puteau fără, au dat de carnet la 18 şi de atunci…
– Ai mei vin şi cu trenul. Le e rău în maşină…
-Da? N-am mai auzit. Chiar mă bucur că te-am văzut. Ne mai vedem. Deja am întârziat puţin. Lucrez la o agenţie, şi mereu mi se spune că trebuie să fiu mai punctuală.
-Mai vorbim, poate treceţi pe la noi.
-Da, poate ne facem puţin timp. Pa, te pup.
-Pa.

Concluzie: Oricât te-ai chinui, tot proştii au noroc. Restul…