Motooooooor. Acţiune!

Bună ziua. Oare aşa ar trebui să încep? Oricum. Mă bucur că am ajuns la momentul acesta. Am prins viaţă. Au avut răbdare cu mine, m-au cizelat, m-au format. E adevărat, cred că am dat şi eu dureri de cap şi nopţi nedormite. Dar, dacă nu se întâmpla asta, nu aş mai fi fost acum, aici.

Dar, unde îmi sunt manierele? Să mă prezint. Toyota. Toyota Yaris, pentru prieteni. Ai mei spun că ar trebui să numai fiu atât de vorbăreaţă, dar nu pot face asta. Trebuie să cunosc, doar sunt la început. Dacă nu acum, atunci când? Aud tot felul de poveşti cu mine. Oamenii îmi spun că le-am adus amintiri frumoase când erau mici. Ei îşi îngrămădeau mereu păpuşile în chestiile alea jupuite de vopsea şi le învăţau să conducă. Maşinutele lor de pe atunci (despre asta vorbesc tot timpul când sunt supăraţi) s-au mărit acum. Îşi tot promiteau că vor face şi ei aceleaşi lucruri, parcă îi aud. Că se vor plimba pe acelaşi drum, fără să îi certe nimeni. Că vor simţi vremea proaspătă şi casele cu hornul întunecat. Îşi tot spuneau că vor rămâne la semafor să vadă cum se comportă ceilalţi. Creeau o adevărată călătorie în jurul lumii, ce să mai. Şi aşa m-am născut eu. Să nu mă întrebaţi de unde ştiu asta. (Bine, recunosc, am tras cu urechea când nu erau atenţi, dar era pentru o cauză nobilă. Doar trebuia să-mi cunosc originile, nu?)

În fine. Acum, lumea mă vede ca maşina cea din colţ, prăfuită, cu păpuşa încă în ea. Merg pe străzile voastre, fac cu ochiul, vă aşteapt. Văd oamenii fericiţi, cu mâinile pe volan, aşteptând la semaforul ăla. Şi nu trebuie să fii Făt Frumos, sau dichisita din coşul cu jucării. Sunt aici. Alerg pe stradă, vă fac şi cu mâna dacă nu mă vedeţi. Sunt pentru toată lumea. Aş putea spune că am crescut, dar şi-a dat deja toată lumea seama. Foarte creativă, vă aşteapt. De asta vă surprind cu o provocare.

iarmasina

Chiar! Viaţa mea de acum asta înseamnă. Să filmăm, fotografiăm. Iar oraşul vostru poate să ia parte şi el. Să vă jucaţi cu mine. Te aşteapt să mă încerci, zău. Iar aici nu mă refer la vreun film. Îmi fac propriul film dacă vreau, doar că şi cu voi în distribuţie. Şi după cât mă cunosc, mă ataşez repede. De asta te invit.  Ştii? La fel ca acele concursuri de la şcoală în care trebuia să fii cel mai bun din gurpă, în cazul în care îţi doreai cea mai mare notă.

Deci? Ce părere aveţi de invitaţia mea? Nici nu ştii ce echipă bună am putea face. Sigur ajungi să mă iubeşti. Dacă te-ai uitat deja în calendar şi nu e 10 noiembrie, înseamnă că ai timp şi de mine. Uite, chiar m-am chinuit să creez o invitaţie singură-singurică numai pentru tine. Şi gândeşte-te că puteam chema pe oricine. Cum sună totul, adică ce ar trebui să facem? E ca un joc de ascunselea. Eu mă plimb prin oraşul vostru (peste tot, îmi place să descopăr lumea, să mă bucur de ce are. Cu ocazia asta, vă spun pe cuvânt, că aveţi o ţară aşa frumoasă. Am fost peste tot, dar aici am găsit multă căldură. Pe cuvânt de cercetaş!). Voi trebuie doar să mă vedeţi. Şi să faceţi o poză cu mine. Asta să fie ca un fel de amintire-dovadă că ne-am întâlnit. Ca un 1,2,3. Şi o să vă surprind, dar am şi un mini-blog în care puteţi să-mi scrieţi. Serios vorbesc! Acolo puteţi să-mi scrieţi şi să-mi arătaţi ce amintiri a-ţi colectat.

Dar, să fiu mai clară de atat. Vom petrece, dacă accepţi, câteva zile împreună, să văd fericirea, drumurile nou asfaltate, oamenii cu spirit liber sau simţ artistic. Promit că vă pun şi melodia voastră preferată dacă vreţi. Aaaa, şi era să uit! Am pregătit şi o surpriză.

toyota-logo
Eu abia aştept…voi?

Pentru Superblog2014

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s