Eu, Ea, Ele

O vedeam. Era exact în fața mea cu privirea timidă. Simțeam că mă analiza de ceva timp. Și eu făceam același lucru. Era fragilă și speriată. Știam că mereu se încurcă în chipul oamenilor necunoscuți. Voiam să strig, să-i spun că vreau să fie lângă mine mereu. Că am nevoie de ea cum au nevoie școlarii de o cutie de bomboane când numai au gram de energie. Eram nostalgic în seara aia, știu.

Purta rochia verde, cea din prima zi în care am cunoscut-o. Avea farmecul ei de atunci dar era și simpla așa cum o știam. Era a mea. Aș fi avut multe de spus, deși nu sunt totdeauna la fel de sensrteibil. Parcă le dădea tuturor peste nas. Ele o invideau, ei o doreau. Degeaba. Mâna mea tot în a mea se potrivea cel mai bine. Am chemat-o. Degetele îi erau micuțe. Aveau culoarea soarelui, cerului, iubirii și jeleurilor în același timp. Habar n-am cum făcea asta. Mereu când o întrebam îmi spunea ceva despre lacurile de unghii și cum noi, bărbații nu le vom înțelege vreodată. Nu-mi dezvăluia nuanțele și schimbările ei. Am răsfoit eu, ca să-i arăt câte știu. Credeți-mă, m-am documentat destul de mult, dar nu m-am lăsat. Cu cine credeți că stați de vorbă? Impresia și-a făcut-o. Am aflat și de cât de greu e de ales culoarea uneori, și ce trebuie să faci cu timpul, până se usuca. Dacă stau să mă gândesc totul e ca un trend, ca o paradă de modă, ca un concurs de frumusețe. Fiecare are câte ceva de spus, fiecare se prezintă altfel, dar în același timp, toate au ceva special. Să fie un albastru din ăla ca de basm, să fie un roz de culoarea buzelor ei? Destul de greu de ales. Sclipeau, dansau, deveneau una și aceași. Îi punea în evidență până și trupul.

Dacă stau să mă gândesc. Are ceva aparte, o personalizează toată nebunia asta de culori. Trebuie să recunosc, mereu o văd. Habar n-am când își găsește timp și pentru asta. Pare un magician ce găsește loc pentru toate. Aș spune că e mereu la 4 ace, că reușește să combine ea totul într-un fel sau altul. Am auzit și de lacurile Farmec Collection 2014. Le are pe toate puse bine într-o gentuță de pânză, din sertarul ei mare. I-am văzut și roșul acela strălucitor, ce îmi aduce aminte de copilărie și de zilele de vară cu un soare puternic. Am văzut albastrul ca de o noapte de toamnă, verdele bradului de Crăciun.

Și acum. Acum chiar nu stiu de ce vorbesc despre oja ei. Îmi amintește de finețea, sensibilitatea, farmecul ei? Și parcă ziceau femeile că ele sunt complicate. De-aș ști ce e în mintea mea acum. Așa m-a fermecat din prima clipă. Voiam să o cunosc, să-i descopăr simplitatea, să-i aflu misterele. Să știu ce-i place și ce urăște din tot sufletul.

Și de asta mă aflu în seara asta aici.

Bine v-am găsit fluturași din stomac.
Farmec

(PentruSuperBlog2014)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s