Eu învăț, tu înveți, el învață…degeaba.

Există două tipuri de oameni în ziua de azi.

“-Vai, dar mai fă și tu o pauză! De azi de dimineață tot stai și înveți. Atât de mult va dat? Hai să povestim, să stai în pat puțin. O să înveți mai bine dacă stai puțin, crede-mă.”

&

“-Dumnezeule, nimic nu faci! Stai toooooooată ziua și te învârți de colo-colo. Ești înconștient, copile! L-ai văzut pe colegul tău? Tot timpul e lăudat la școală. Treci la studiu!”

Am tot căutat. Și am căutat. Și iar am căutat. Care o fi varianta corectă?

Să înveți, să te chinui, să tocești rând cu rând, virguliță cu virguliță. Pentru ce? Să vină una să sclipocească de două ori din ochișori, și să facă ceva în tot învățatul tău? Și să-ți și mai râdă în față că e “puternică, deșteaptă și frumoasă”. Sau mai rău. Să vină Dorel, fiul lui X, care e mare barosan și să spună că vai, a fost atât de ocupat încât nu a putut să învețe nimic. Nu mai bine îi dați cel mai ușor examen să îl treceți cu notă maximă?

Și în viața e la fel. De nu te-ai luptat să-l înveți și pe Eminescu și cronicarii, să iei un citat de la Letopiseț să te laude și pe tine acolo, cu fraza, cu împărțirea ei, cu termeni pshihologici, arhaisme, omonime, toate asta înșirate și rostogolite pe toate părțile iar și iar de amețești și tu, și ele. Și ce ajungi? Profesor? Să ce? Să te înjure toți pe la spate că le dai prea mult de învățat? Medic? Să arunce toți în tine că iei șpagă? Dentist? Să zică toți că le strici dinții intenționat? Da, da. Frumoasă-i viața.

Oricum, n-ai loc. Te ia prostu de nu te vezi! Nici calculele nu le știa, nici să scrie prea bine după dictare, nici limbă străină. N-a mai făcut nici facultatea aia până la urmă. A mers, a câștigat niște banuți, ia pus la dos și și-a deschis acum un fast-food sau atelier auto. Aia realizare, frate!

“-Și merge treaba?”

“-Sigur.”

(Vaaaaaaaaaai dar cât mă bucur că erai bătut în cap și acum ești aproape milionar, cu salariu + gagici, 5 mașini și 2 case de 4 camere și ieși seara în oraș să mănânci ca să nu faci mizerie sau să nu te obosești prea mult. Nici nu îți închipui! Stai, stai că-mi dă o lacrimă!

Dar ce să crezi? Eu încă sunt la facultate. Am învățat pe rupte, mi-am luat examenele, nu știu ce e aia restanță deși ar trebui, și n-am pic de experiență. N-am nici bani, nici loc de muncă, sau un cămin al meu, încă suntem 10 în cameră și ne plângem că nu ne vin pachetele de la părinți mai repede. Sau bursa aia. Dar am învățat! Cu mâna pe inimă îți spun.)

Of, of și tot n-am găsit răspunsul…