”A pupa în fund”

Birou. Telefon.

– Alo. Bună ziua, doamnă. Ce mai faceți? Ce s-a întâmplat?

-Ehh. Am nevoie de o favoare.

-Sigur. Pentru dumneavoastră orice.

-Să nu crezi că nu te voi răsplăti pe măsură.

-Vai de mine, dar nici nu mă gândeam la așa ceva, nu e nevoie. După cum v-am spus. Orice pentru dumneavoastră.

-Aș avea nevoie de o adeverință din aia, o copie, știți despre ce vorbesc.

-Aaa. La fel ca data trecută? Sigur.

-Doar că repede.

-Cred că până mâine e gata. Le spun să…

-Azi îmi trebuie.

-Azi? Nu sunt sigură că…

-Azi.

-Voi face tot ce pot. Nu vă faceți griji. Până deseară treaba e rezolvată.

-Așa să fie. La revedere!

-Da, da. La revedere! O zi frumoasă!

(Vaaaaai! Cine se crede și baba asta pensionară? Are bani și gata, crede că a cucerit planeta. Mă pune ea pe mine, pe mine. Și mai îmi și răspunde pe tonul ăla. Cine se crede asta, totuși?! Uite că nu-i fac nimic! Să se roage de mine și-n genunchi! Să-mi fâlfâie hârtiile în față, să-mi dea și salariu pe 5 ani. Cică. Repede. Că e după ea. Ce m-a putut enerva!!! )

-Iar a sunat?! Pe azi?

-Pe azi…

Advertisements

2 thoughts on “”A pupa în fund”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s