Dz.

Am sperat tot timpul ăsta că ești altfel. Că mi se pare, că e vina mea. Nu știu ce s-a întâmplat de fapt, cum a trecut timpul. Cum ne-am schimbat pe zi ce trecea. Habar n-am cine a fost de vină, dacă asta trebuia să se întâmple, cine a stat lângă mine atâta timp. Un lucru însă, pot să-l spun cu mâna pe inimă: doare al naibii de rău.

Nu-mi mai place nimic acum. Felul în care te comporți când ești cu mine, nu e la fel. Nici măcar tu nu ești la fel. O zi e bine, apoi așa-mi tragi un șut în fund. Aș fi băgat mâna în foc pentru noi, dar se pare că m-aș fi ars degeaba. Promisiuni? Nu mai vreau să aud, cel puțin nu o perioadă. Te mai cunosc măcar? Nu te obosești să-mi arăți schimbările tale, nu mai împarți nimic cu mine acum. Monotonia, huh?

Sper să-ți fie cândva dor de tot, la fel cum mi-a fost mie astăzi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s