Cât ai luat în Bac? Cât? Cât?

Ești absolvent? Ai senzația că-i gata totul pentru că s-a terminat azi cu Bacul?! Trezește-te! Nop, nu-i așa roz. Close enough, dar nop. Abia acum începe TREABA, mamă!

Probabil toate generațiile au trecut prin asta. Da’ și normal că nu-ți dai seama decât atunci când simți tu cât de enervant este. De la enervant crescendo.

După ce că ai emoții. După ce că înveți și pierzi nopți, oricât de inconștient sau nepăsător ai fi pe parcursul anilor de liceu la treaba asta. -Să fim serioși, până și cel mai idiot coleg din clasă deschide cartea în perioada asta că doară ”e bacu’, Domne!”.- ‘Pe ce că e stresul ăla de dinainte. Că cine-știe ce-i puie capu’ iar pe ăia la Minister să aleagă anul ăsta, că tu nu mai înțelegi de la nimic în sus, că te dor picioarele de la atâta stat pe scaun, și că n-ai cum să repeți toate astea într-o zi. După ce că TE STRESEAZĂ PROFESORII CU 4 ANI MAI REPEDE CĂ AI DE DAT EXAMENUL ĂSTA NENOROCIT. După ce că te străduiești o grămadă de timp pentru 3 amărâte de ore. Unde eram? A, da! După toate astea, ți se mai învârte și creierul în toate părțile și simți că nu te înțelege nimeni, deloc, n-au cum. Nici în timp ce, nici după ce se termină.

În fine, treci de aceasta etapă de maximă-maturitate din viața ta. Dar de scăpat, nu scapi.

Până la aflarea rezultatelor. Suspansul acela pe care îl cunoaște tot orașul tău natal + încă vreo 2-3 prieteni de prin alte părți. Cum să nu întrebi elevul, după ce a scăpat de toate astea, cum au fost subiectele? N-ai habar ce înseamnă calculele la geografie, dar întreabă parcă tot universul cât ți-a dat la problemă. Nu-l știu pe Nicolae Alexandru la istorie, dar parcă tot vor să știe dacă în Țara Românească sau Moldova. Asta imediat după ce iești din sală. Și după…

Între faza cu ieștitul din sală, și aflarea notelor de pe 7, este o asemănare mai ca fețele elevilor când văd subiectele. Aceeași moarte clinică.

Parcă văd. Toată România, toate știrile. Numai despre asta o să dezbată. Și nu știu cum se face, că de fiecare dată ajung la aceeași conculzie. Elevii români, proști, bătuți în freză, nu știu nici foaia de examen să o completeze, habar n-au de NIMIC. Ce rost au ceilalți, cu note mari, muncite și tot tacâmul, când este asta deja în prim-plan?!  Când mă gândesc la procentele de promovare, la VEȘNICA ură între licee, la greșelile de note / contestații, mă iau toate cancerurile de pe pământ.

Și nu, nu se termină totul aici.

Blocul. Scara. Neamurile. Vecinile. -Recomand închiderea telefoanelor în această perioadă. -Toți, vor același lucru de la tine. CÂT AI LUAT, MAMĂ?! Și aici, sunt 2 tipuri de elevi necăjiți, săracii.

1. Aia care învață ca turcii și n-au noroc de subiecte ca lumea. Și iau notă mică. Bine, aici se pot regăsi și cei care nu învață decât în ultima zi și așteaptă 10-le. Nu la toți le iese, dar sunt cazuri d-astea. Bun. Își spun nota finală, pentru că n-au cum să scape săracii și cedează. Și răspunsuri de genul:

-Cuuuum? Doar atât?!

-Dacă toată ziua te-ai plimbat și n-ai pus mâna pe carte! Ai văzut la X că a reușit dacă a învățat.

-I-auzi Tanță! Un copil are și aia de la parter. Nici ăla nu-i în stare să ia bacu’.

-Ehh, las că-i bine.

-Numai cu telefonul ăla în mână ai stat! Și normal….

Și nu-i vorba de asta, că doar numai de comentariile lor nu mai puteam noi, dar te oftici uneori că muncești aiurea și cam degeaba. Până și propria mamă, se uită la tine cu ușoară ironie de ”Nimic nu ești în stare să faci!”

2. Bineînțeles, există și partea cea bună. Când rezultatul exorbitant te ia și pe tine în surprindere. Notă mare, mamă. Le zici. Cred că te lauzi. Siguuur.

-Vai, dar atâta?

-No bravo, ai învățat ceva, deci…

-Aaaa, păi și fiică-mea.

-Cică la asta de la etaj, i-o luat peste 9 în Bac. SIGUR s-a copiat.

Să mai zici ceva?

Concluzie, totuși: Ăștia așa fac. La naiba! Zâmbiți! Măcar nu mai trebuie să-l dăm încă o dată.

Și Doamne, dă-i cu VARA în noi!