Ghidul studentului la Jurnalism. Readaptat.

Am tras ceva timp de mine până să mă hotăresc să scriu asta. Nu e un răspuns pentru nimeni, nu critic pe nimeni, nu încerc să conving pe nimeni să vină aici. Prea mulți nimeni deja, știu. Pur și simplu asta simt eu azi, acum, 26 noiembrie, ora 1:47.

Da, așa-i! După 12 ani de școală și tocit comentarii la română, m-am decis. M-am trezit într-o dimineață și am zis ,, Dau la Jurnalism! Gata-i! Pregătiți șampania, m-am hotărât. Doamne ajută!”. Reacțiile nu au fost exact cum le așteptam, dar m-am obișnuit pe parcurs. Cred că și tu.

Cum să dai la Jurnalism? Nu îți e bine?! Ce vrei să faci, să mori de foame? Mergi la Medicină, copile!

Runda 2. Treaba cu scrisul nu e așa simplă. Nu faci nimic diferit față de un viitor student la ASE, Farmacie sau Inginerie. Trebuie să înveți. Trebuie să îți storci zi de zi neuronii să îți iasă o compunere, să cuprinzi tot, să nu ai stilul prea pompos și plin de bombonele pentru că profesorilor nu le place diabetul, să scrii și rescrii aceeași propoziție de 15 ori pentru că nu sună bine.

Și asta într-o pagină jumate.

Stresul nu se oprește aici. Începi facultatea, toate bune și frumoase. Dar, te vezi dintr-o dată într-un loc cu prea multă lume. Tineri de vârsta ta care fac același lucru, care se văd ce te vezi și tu, care poate scriu mai bine și mai academic decât tine. Încep întrebările. Te pregătești din timp pentru că știi că va trebui să pui multe de acum înainte.

Ce rahat fac acum?! Oamenii ăștia vor ce vreau și eu. Toți.

Încă o chestie care se spune și mă enervează la culme. Fraților, nu vrem să fim toți Andreea Esca și Mircea Badea! Sunt tari, sunt super, s-au remarcat, dar nu vrem toți tunsoare bob și înălțime de 1,84. Pe cuvânt de cercetaș! Fiecare are în gând un lucru pe care vrea să-l facă, fiecare din amfiteatrul ăla uriaș. Plus de asta, sunt o grămadă de oameni care lucrează în domeniu și nu îi știe nici naiba. Nu le apare sfecla pe ecran, nu se consideră importanți, nu vor. Și încă supreviețuiesc.

Materia e veche și iese praf din ea? Cum ai vrea să fie? Merg pe principiul: trebuie să știi ce s-a întâmplat înainte, de la ce s-a pornit, ca mai apoi să îți dai seama ce trebuie să faci acum și cum funcționează lucrurile. S-ar putea să crezi că-i un principiu prost, dar cred că funcționează. Trebuie să fii un jurnalist deștept, să le arăți oamenilor că te duce capul și să te lauzi cu ce ai reușit. Nu merge doar pe noroc. Trebuie să-i dai bătaie.

Să înveți. E greu, e enervant, uneori nedrept pentru că bifezi răspunsul greșit din neatenție, deși ai citit de 50 de ori cursul. Dar, trebuie! Trebuie să le arăți că nu ești un dobitoc care nu știe să lege 2 cuvinte și pune numai întrebări idioate, lipsite de sens, că nu ești genul ăla de om care n-are habar de gramatică și pleonasme, care folosește titluri de genul ,,N-ai să crezi ce s-a întâmplat. Dă click să-mi iau banii” . Oricât de greu ar fi și oricât de enervant, repet.

Auzi? Tu ai învățat pentru cursul de la Tehnici de Redactare? Crezi că fac 4 întrebări din 9? E și punct din oficiu, nu?

Practică=nexam. Nu în toate cazurile. Nu știu dacă am avut eu noroc și am dat de profi șmecheri, dar chiar am făcut. Mi-am scris prima știre, cu greșeli și bâlbe, cu prea multe virgule, cu diacritice cu tot. Am ieșit în lume și am dat de tot felul de persoane, le-am ascultat. Ideea e simplă. Nu va veni nimeni să te ia de mânecă și să-ți aducă flori și ursuleți de pluș ca să începi să lucrezi.

Asta tu trebuie să faci. Tu trebuie să te zbați, să-ți iei șuturi în fund, să te bagi pe sub uși. Nu e nimeni care să facă asta în locul tău. Și aici vorbesc în general. Peste tot e greu, nu trebuie să-ți meargă papagalul și să ai puțin noroc presărat de Sfântul Duh. Trebuie să încerci. Aici, acolo, peste tot.

N-ai vrea să lucrezi pentru noi? Uite, îți oferim tot ce vrei! Te vom duce noi la redacție cu mașina. Vom face un program potrivit pentru tine, să nu pierzi din cursuri. Pauză de 2 ore e bine? Să nu te obosești prea tare…Hai vino! Vino!

Cred că v-am amețit deja. Unii poate nici n-ați avut răbdare să citiți balivenele-mi până la capăt. Nu-i bai! Așa de final, aș spune doar un lucru. Bine, poate mai multe, sigur o să mă lungesc. Orice ai alege să faci, orice domeniu, orice, nu uita niciodată de ce ai început. Și de ce îți place. Sentimentul că faci ce ai ales și ce ai vrut, e cel mai fain. N-o să-l ia nimeni de acolo. 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s