Pe cine iubești tu cel mai mult?

Sunt zile în care te simți singur și spui că nu te înțelege nimeni. N-ai nevoie de ei. Cine are nevoie de părinți? Sunt zile în care i-ai arunca de la etajul 5, dar te gândești că îi va durea prea tare după. De ce să faci asta când poți pleca pur și simplu? Se transformă în ani momentele în care îi lași singuri. E mai palpitant să ieși la un cico, să stai în parc cu prietenii, să dai niște shouturi la petreceri. Este mereu ceva mai bun și mai puțin plictisitor.

Nu-ți dai seama. Lași pe mai târziu familia.

Nu-ți dai seama când îți dau mesaj înainte de a te duce la școală sau îți pregătesc pachetul. Nu-ți dai seama când îți modelează cornulețe de casă doar pentru că au auzit că îți era poftă. Nu îți dai seama când vorbesc cu tine la telefon cu orele doar pentru că le e dor să fii acasă. Și nici atunci când îți împachetează cadouri scumpe, chiar dacă ei n-au mai primit unul de ceva timp.

-Nu prea pot să vorbesc.

-O să vin și acasă.

-Nu mă mai stresați!

Tu ai pleca. Mereu ai pleca. Nervos și plictisit. 

Și îți pui încrederea în toți necunoscuții. În prieteni care te caută când nu au cu cine ieși. În persoane pe care le știi de 4 ani, dar parcă renunță la tine cu prima ocazie. În oameni pe care îi știi de la grădiniță și nu-ți dai seama cât s-au schimbat. În cineva care pe la spate te-ar ucide de 10 ori. Lor le spui toate secretele. Lor le spui totul de parcă v-ați cunoaște de 100 de vieți.

Dar sunt doar câteva persoane care te cunosc cu adevărat. Sunt doar câțiva care au grijă de tine când ești bolnav sau nu-ți răspunde nimeni la telefon. Sunt doar ei cei care îți cumpără tot ce vrei și te încurajează când ai picat vreun examen. Și îți fac pachete pline de iubire. Și îți aleg bucata cea mai bună din friptură. Chiar dacă se laudă și fac pe deștepții, doar ei îți vor fi aproape când toți ceilalți vor pleca în drumul lor.

Nu îți dai seama acum pentru că e casa plină de ei.

Dar îți va fi dor de toate astea.