Depresia de „încep să am lucruri de făcut”

Fraților,

Nu știu despre voi, dar pe mine mă apucă toate alea când trebuie să plec (mai nou)/să înceapă școala. Încep să am discuții din alea filosofice cu mine de: „Îmbătrânesc, gata. Așa se vor duce și tinerețile mele. Cum se duc vacanțele.” Și nu doar de anul ăsta. Fac așa de când eram mică, nu știu cum de nu m-au dat afară ai mei până acum.

Pat-pătuțule. O să-mi lipsești. În ce o să mă mai scufund eu până la 13:00 ? Cum o să mă mai bucur când visez ceva frumos?

Mâncare multă și bună. Ce o să mă fac eu fără tine? Cum mă mai îngraș 5 kilograme în 2 zile cum numai eu pot?

Familie. Pe cine mă mai enervez eu fără motiv? Cui îi mai spun toate tâmpeniile prin care trec? Cu cine mă mai contrazic până la 4 noaptea?

Leptop fermecat. Cine mă mai ține pe mine nopțile fără somn? Bine, asta nu o să se schimbe. Știu că am în cine să mă încred.

Masă goală și frumoasă. Îmi place de tine mai mult așa decât cu foi și fișe și cărți și materii nasoale. Ești minunată așa. Stay simple.

Filme bune și siropoase. Ce bine era să mă concentrez doar pe povestea voastră frumos regizată și să nu trebuiască să lucrez la a mea.

Ieșiri nocturne. Cui las eu banca pe care am înghețat 3 ierni la rând?

Ploaie. Până și tu pari așa de minunată în zile ca astea. GLUMESC. NU.

Oraș liniștit și cu puține semafoare. Ce mă fac eu că te las iar?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s