La perete. Stop

Mă gândesc uneori că lucrurile ar putea fi mult mai simple decât sunt. Ar fi fost mai ușor dacă aş fi vorbit ieri cu fratele meu față în față și nu la telefon. Ar fi fost mai simplu să rămânem la momentle în care râdeam cu el de pozele din albumul din a XII a și îl stresam cu jocurile mele pe calculator. Ar fi fost mai ușor să mă contrazic cu maică mea pe probleme ca ieșitul afară până târziu sau alergatul meu de pe timpul verii cu noaptea-n cap.

Problemele de acum nu prea îmi plac.

Când eram mică nu mă gândeam că va trebui să-mi schimb camera peste câțiva ani sau că nu voi mai avea aceeași prieteni. Nu știam nici că nu voi mai suporta kiwi-ul sau mierea. Sau că jocurile mele vor fi de-a jurnalistul începător și nu de-a vânzătoarea sau prinselea.

Și dacă aş fi știut asta, aş fi stat mai mult în spatele blocului când eram mică. Și i-as fi rugat pe ai mei să ne uităm la mai multe filme împreună. Și aş fi dansat mai mult la ziua mea sau aş fi făcut mai multe poze cu persoanele care nu mă mai salută acum. Doar așa, să țin minte cum erau ei atunci. Și poate că aș fi stat mai mult în patul meu, cu înghețata de vanilie și nuci în față. Sau aş fi ascultat melodia care îmi plăcea atunci mai mult.

image

Advertisements

2 thoughts on “La perete. Stop

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s