Viața fără ajutoare.

“Octombrie 2015. Undeva, într-o fabrică de pâine. Fără ajutor, fără tehnologie, fără evoluție. Fără mașinări. Fără Elastimpex Romania. Doar oameni și mâini. Ce să ne facem? ”

-Ce Dumnezeu faci? Vino aici!

-Ai răbdare că n-am 7 mâini. Nu vezi că abia le duc pe toate?

-Dar bleg mai ești! Ți-am spus eu de mult ce să facem, dar niciodată nu mă asculți.

-Dacă ăștia sunt idioți. Atâtea planuri pentru a schimba ceva și ei, nimic. Nu înțeleg de ce nu ia cineva atitudine odată. Chiar cred că putem continua așa? Au trecut ani de zile și în loc să evoluăm, parcă dăm înapoi.

-Bine, nu te mai certa cu mine acum. Hai să încercăm să terminăm până la 2.

-2? Glumești. Până luăm fiecare chiflă în parte, până transportăm totul…Știi? Credeam că lucratul în fabrici este simplu și rapid..

-Unde să fie ușor? Ar fi fost dacă ar fi dus totul la bun sfârșit și ar fi continuat cu…cu..off, cum îi spuneau oamenii chestiei ăleia negre și elastice?

-Cauciuc?

-Exact. Sunt sigură că totul ar fi fost mai simplu dacă făceau și ei ceva. S-ar fi construit ceva mașini specifice, ar fi făcut un pas mare spre evoluție. N-ar fi trebuit să stăm acum să transportăm fiecare lucru în parte, să cărăm totul în lădițe, să ne asigurăm că nu mănâncă nimeni o pâinică pe parcurs. E așa compicat. De ce trebuie să facem totul așa complicat? De ce nu sunt benzi transportoare să ne ușureze munca?

-Poate în viitor…

-Vezi să nu. N-ai vrea acum să bată cineva la ușă și să ne roage să ne ofere niște benzi special proiectate pentru a lucra la randament maxim în orice poziție și înclinație?

-Atunci pune mâna pe lada aia și nu mai comenta! Mai e puțin până la 2.

Octombrie 2015. Undeva într-o sală de sport.

-Ai ajuns?

-Cu greu. Abia m-am hotărât să vin.

-Cum așa?

-Nu știu…M-am săturat. Aș merge să alerg, aș face și altceva în afară de cardio și yoga. Simt că nu mă ajută la nimic.

-Poate ne putem vedea într-o zi. Alegem un parc, ceva.

-Da..Acum e bine. Dar la iarnă ce ne facem? Cine crezi că merge pe gerul ăla?

-Offf! Sunt așa furioasă. Dacă am putea face și aici alergare, dacă am putea să ne mișcăm în voie, dacă am avea și noi aparate mai eficiente. De ce nu amenajează și aici ceva? Te saturi la un moment dat.

-Te cred. Știu.

-Aș vrea să pot alerga pe o bandă, să pot să ascult muzică sau să mă opresc dacă nu mai pot. Să pot să merg mai repede pe ea dacă așa vreau, să o pot regla în funcție de ce zi am. În schimb, trebuie să fac aceleași exerciții tot timpul.

Octombrie 2015. Undeva, într-un aeroport.

-Haideți, haideți. Stați la rând, doamnă!

-Ce aveți cu mine?

-Toată lumea să stea la rând! Să terminăm repede! Vreți să plece avionul fără să terminăm cu bagajele?

-Da, da. Aveți dreptate.

-Bă, Gigi! Mai cheamă oameni că nu le putem duce doar noi! Repede!

-De unde să mai vină? Hai că ducem câte 2.

-O să fie greu ca naiba. Sună pe cineva!

-Acum, acum. Doamnă, ce ați pus în valiza asta? Nu vă gândeați că trebuie cărate până la avion?

-Domne’, nu mai comenta aiurea! Pune mâna pe geantă și du-o acolo să stea bine că de asta ești plătit!

-Bine-ar fi fost acum niște benzi transportoare textile. Sau..benzi transportatoare, sau benzi…în general. Orice e bine acum.

-Hai, ia și asta că mă dor mâinile și nu mai vorbi atât!

*Pentru SuperBlog2015