Tocmai mi-am dat seama că nu ştiu nimic despre mine. Nu ştiu ce-mi place, ce nu, de ce îmi e frică, dacă spun cuiva ce simt, cât de multe lucruri mă enervează. Probabil se întâmplă asta multor persoane. Probabil nu. Ale mică nu cred că a avut o culoare preferată sau un talent nedescoperit, așa că nu s-a gândit la chestii de genul.
Așa că am să le las aici. Toate ciudățeniile despre mine. Nu trebuie să le citiți, de obicei nu-mi place să ştie ceilalți lucruri despre mine. Dar aş vrea să le citesc eu după ceva timp. Să-mi dau seama cine rahat eram. Sau să rămână amintire pentru momentul în care voi fi o bloggeriță plină de bani. Glumeam. Singurul lucru pe care mi-l doresc e să fie citit blogul ăsta ciudat.
Începem frumos. Îmi plac multe lucruri. Îmi place să scriu. Orice. Când eram mică, îmi plăcea să țin jurnale. Scriam ce mi se întâmplă și cine mă enerva. La țară când mergeam îmi cumpărăm caiete și începeam sa desenez sau să povestesc în ele filmele preferate ca să nu cumva să le uit. Nu că s-a schimbat ceva până acum. Am un jurnal-cărămidă din liceu, Doamne feri. And still counting. Chestia e că sunt obsedată de agende, stickere şi carnețele. Albumul din a XII mi l-am făcut singură. Nu pot să scriu pe ceva, dacă nu îmi place coperta. Când eram mică, cu maică mea cu tot, am decupat, rearanjat și refăcut o mini-revistă de copii. Fac calendare în fiecare an, în decembrie. E partea mea preferată și așa știu ca vine iarna, cu mâinile pline de acuarele și uitandu-mă la Viață cu Louie. Încă îmi plac desenele. Și dulciurile. Dacă voi avea vreodată copii, sigur le voi mânca toată ciocolata. Ca orice om normal, îmi place și muzica. Aia cu versuri. Aia care transmite ceva. Și care e compusă de cel care o cântă. Mi se pare cea mai sinceră formă de a spune că vrei să cânți din tot sufletul. Îmi place când ninge. Îmi place pepenele. Îmi place când văd oameni care fac ceea ce le place, chiar dacă nu îi ia nimeni în seamă. Îmi place să merg cu trenul, chiar dacă uneori 6 ore sunt prea mult.
Îmi place să stau cu ai mei. Îmi place să imit oamenii. Când aveam vreo 6-7 ani, notam într-un caiet episoade din familie. Nu a scăpat nimeni de ziua mea, le-am imitat toate ticurile posibile. Măcar au râs. Îmi plăcea să mă înregistrez. Am primit un casetofon într-o iarna și am enervat toată planeta cu el. Încă mai am casetele, chiar dacă nu mai există casetofonul. Îmi place să plec în excursii fără sa plănuiesc mare lucru. Îmi plac romanele polițiste. Îmi plac hainele colorate și ieftine. Îmi plac pălăriile. Îmi place să ascult muzică atunci când merg pe stradă. Nu suport să ies din casă fără căști sau melodii. Îmi place să dorm până târziu și să mă trezesc fără alarmă. Îmi plac spaghetele de orice fel. Eram maestră acasă, în fiecare sâmbătă. Sau așa ziceau ceilalți. Îmi place să merg la țară și să mă îndoape bunică mea cu toate mâncărurile posibile. Şi să facem gogoşi cu muuuuult zahar pudră. V-am zis că o să fac diabet într-o zi? Îmi place berea și doar berea. Şi jeleurile. Şi să mă uit la filme coreene siropoase.
Îmi place să merg la concerte pentru că pot să cânt și să mă rup în figuri pe acolo. Prefer asta în locul muzicii puse de DJ și a fundurilor bombate din cluburi. Îmi plac băieții care poartă tricouri albe, simple. Îmi place mirosul de benzină și de pâine caldă. Îmi plac urşii de pluș. Sau cățelușul meu care şi-a cam pierdut din material. Îmi place iaurtul de dimineață. Îmi place să fiu prietenă cu Dumnezeu. Facem echipă bună împreună :).
Hai că m -am cam lungit. Să trec la o dark side acum. Nu suport oamenii mincinoși sau prefăcuți. Ăia care te dau la o parte aiurea. Sau cei care își dau aere de dive doar pentru că au reușit ei. Fraților, sunteți tot oameni. Nu-mi plac lăudăroșii. Nu-mi plac ăia care spun că nu învață, dar iau premiul I. Nu prea îmi place să vorbesc la telefon. Nici nu răspund la el de multe ori. Mai bine scrju 100 de mesaje. Nu-mi plac unghiile mari și incomode. Am avut o dată, dar mi le-am rupt când am vrut să închid aparatul de făcut sandvich-uri. Nu-mi place mierea. Nu-mi place când ceilalți nu-mi citesc numele bine. Și s-a întâmplat asta de când eram în clasa I. Sunt doi de amărâți de ,,Ț”, ce Doamne iartă-mă? Nu suport albinele. Cele mai diabolice chestii de pe lumea asta și cealaltă. Țip şi țip iar când le văd. O să mă recunoașteți dacă mă vedeți pe stradă. Nu-mi place să dezamăgesc oameni. Nu-mi place să plâng. Nu-mi plac dentiștii sau mirosul de spital. Îmi amintește de când trebuia să-l vizitez pe tatăl meu și știam că îl doare mult și eu nu pot face nimic. Nu-mi plac prietenii care se folosesc de mine sau îmi fură ideile.
Nu-mi plac și îmi e frică de valuri noaptea. Mi se pare așa ciudată senzația aia. Și rece. Brrr. Nu-mi place să văd nedreptăți. Să văd ca ne batem joc de unii oameni doar pentru ca nu sunt îmbrăcați de la Zara. Nu-mi plac știrile. Sunt mereu deprimante și enervante. Și plus de asta,nu mi se pare corect ca prezentatorii să ia tot timpul salarii mai mari. Oricum sunt parfumați, recunoscuți, îmbălsămați și toate alea. Mai sunt și plătiți pentru asta. Spuse Ale, viitor jurnalist. Nu-mi place politica, apropo. Sau ungurii care fac pe grozavii de 1 decembrie. Nu suport pisicile. Nu-mi plac oamenii care se împing în ratb și mă aproape dau jos din el de fiecare dată. Nu pot să merg cu maşina mai mult de 30 de minute. Mi se face răuț. Nu-mi place să plec la drum cu 100 de bagaje și încerc tot timpul să înghesui tot într-un rucsac. Nu- mi place să mi se promită ceva și să nu se țină de cuvânt persoana aia. Chiar dacă ce mi-a promis e ciocolata. Nu mă simt bine când știu ca cineva e supărat. Nu-mi place de ziua mea. De când aveam 18 ani, mi s-a dus magia de tort și cadouri. Nu-mi place să fac lucruri sub presiune. Și nu-mi place să citesc mai multe cărți în același timp. Mi se pare că nu mai au farmec poveștile.
Cu drag,
Ale la 19 anișori nu-s nici grei, nu-s nici ușori.
BLOGĂNSTEIN 